Overblog Suivre ce blog
Administration Créer mon blog
26 juin 2011 7 26 /06 /juin /2011 15:13

remington.jpg

FURNIZORII CURTII REGALE 1748 REMINGTON 1753

REMINGTON 0009

REMINGTON 1746 REMINGTON 1749 REMINGTON CLAVIER 1752 FURNIZORII CURTII REGALE 1748

REMINGTON 0003 REMINGTON 0004 REMINGTON 0005 REMINGTON 0008 REMINGTON 0016

ALBUM REMINGTON

Aujourd’hui  Marcela, la reine de la Remington a 88 ans… Bon anniversaire Marcela!


Acum cincisprezece ani în preajma pastelui

Repost 0
Published by Emmanuel CRIVAT - dans BIOGRAFIE - AMINTIRI
commenter cet article
21 mai 2011 6 21 /05 /mai /2011 18:57
DSC_7607.JPG
În aceasta sfânta zi de pomenire am aflat ca au început sa cada brazii la Vila Smarandescu.
Ma gândesc la anii copilariei mele, la Elena, mama mea, care venea sa ma vada în colonie la Sinaia.
Accum paisprezece ani, în trecere pe Furnica, am facut câteva imagini în jurul Vilei lui Paul Smarandescu. Atunci, interesul meu era "arhitectural si urbanistic", dar în imaginile pe care le-am filmat s-a strecurat si mama, mergând încet spre vila, unde voiam sa ne oprim sa bem o cafeluta ca pe vremuri.
Crâmpeiul de film începe în piata din josul vilei, si urca pâna în curte...
Astazi nu a mai ramas nimic din farmecul acestui loc... dar pentru mine a ramas Elena, mama mea.
Repost 0
Published by Emmanuel CRIVAT - dans BIOGRAFIE - AMINTIRI
commenter cet article
5 novembre 2010 5 05 /11 /novembre /2010 15:34

Carte postala Vila Smarandescu

Admite cererea; admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei AVAS (Autoritatea prentru Valorificarea Activelor Statului) pe capăt de cerere privind restituirea în natură a imobilului în litigiu; respinge ca neântemeiată exceptia nulitaţii şi inadmisibilă cererea de chemare în garanţie invocată de pârâta AVAS (Autoritatea prentru Valorificarea Activelor Statului); distruge soluţia pe fond a cererii de chemare în garanţie formulată de pârâta S.C. ONT Carpaţi S.A.; cu apel în 15 zile de la comunicare.

Acesta este "brut de decofraj" textul deciziei Tribunalului din Bucreşti, privind Vila Smărăndescu de la Sinaia.

Ajungem acum la limita prostiei omeneşti... cu părere de rău voi publica scrisorile... de mai bine de 20 de ani încoace... ruşinea domnului Ghiulamila este mai mare decât cea a S.C. ONT Carpaţi S.A.... dar ONT Carpaţi nu o să câstige decât "praful de pe tobă"... iar dl. ghiulamila o să recolteze ce a semănat...

______________________

Curtea de appel BUCUREŞTI

Informaţii detaliate despre dosar

Număr unic dosar: 33035/3/2009 (359/2011)

Înregistrat în data de: 22.02.2011

Obiect dosar: revendicare imobiliară

Materia juridică: Civil

Stadiu procesual: Apel

Părţi:

SC ONT CARPAŢI SA : Apelant
GHIULAMILA ALEXANDRE : Intimat
AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI : Intimat

TERMENE DE JUDECATÃ: 14/04/2011, ora 9

Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie

Complet de judecată: S3-Completul nr.6 Apel(joi)

___________________________

14/04/2011 Amână cauza

Solutie: pentru a se lua cunoştinţă de întâmpinare

26/05/2011 Amână pronunţarea

Solutie

Amână pronunţarea cauzei la 2.06.2011. ID/MCHIVU

02/06/2011

Solutie:

Respinge apelul ca nefondat. Cu recurs în 15 zile de la comunicare. ID/MC

Repost 0
Published by Emmanuel CRIVAT - dans BIOGRAFIE - AMINTIRI
commenter cet article
23 mai 2010 7 23 /05 /mai /2010 20:25

REMINGTON 1753DICTIONAR PLIC SMARANDESCU

Astazi este Ziua Mamelor în Franta.

Am dat peste acest plic din anii cincizeci (1950) în care era o fisà pentru un Dictionar al Arhitecturii Românesti din prima jumatate a secolului XX, fisa arhitectului Paul Smàràndescu, si alàturi doua foi dactilografiate pe aceiasi mesinà Remington 1917, acum cincsprezece ani, în 1995, de mama Marcela... la multi ani Marcela!

Se citeste mai greu dar diactricele sunt la locul lor si merità...

REMINGTON-STANDARD_1750.jpg

REMINGTON-FURNIZOR-REGAL_1748.jpg

DICO 95 P1

 

DICO 95 P2

Omagiu Mamei

REMINGTON-92_1749.jpg

Emmanuel si Mariela

Repost 0
Published by Emmanuel CRIVAT - dans BIOGRAFIE - AMINTIRI
commenter cet article
1 avril 2010 4 01 /04 /avril /2010 14:38

 

DSC_5661.JPG DSC_5659.JPG DSC_7810.JPG DSC_7811.JPG

Paul-Smarandescu.info a împlinit doi ani.

Cu aceastà ocazie, facem appel la cei care au contribuit la notorietatea lui, toti cititorii nostri din România si de ori unde s-ar gasi în lume sà ne facà un semn…


Info statistic: Blog Rank 50-60%

În luna martie 2010 au fost vàzute peste 2010 pagini… luna record.

 

URSUL_3786-copie-1.jpg VILA-VANATORI-MARTIE-2009_2089.JPG VILA-VANATORI-MARTIE-2009_2075.JPG VILA-VANATORI-MARTIE-2009_2070.JPG

Se apropie Pastele; anul trecut pe vremea aceasta eram la Sinaia.

Dupà Înviere am dus lumânarea aprinsà de la Mânàstire pânà la Vila Vânàtori, unde eram oaspetele de onoare al familiei Petre…

2009_04_18_0450.JPG

Anul acesta và urez la toti Sàrbàtori Fericite de la Paris.

Pe curând.


Emmanuel CRIVAT

 

Repost 0
Published by E. Crivat - dans BIOGRAFIE - AMINTIRI
commenter cet article
18 février 2010 4 18 /02 /février /2010 23:23

La durativité discontinue de la recherche

Durativitatea discontinuă a cercetării

(crâmpeie dintr-o istorie semioticà)

Ieşisem de la Biblioteca Academiei după o conferinţă la care, cred că mă invitase profesorul Solomon Marcus; subiectul trebuie să fi fost legat de semiotică, matematică şi arhitectură. Lucram pe atunci cu o studentă de a lui de la matematică, Cristina Mateizel, în compania careia paticipasem la discuţii în acea dupa-amiază de primăvară; cugetam împreună la o gramatică, cu siguranţă generativă, având ca pretext arhitectural ansamblul Mănăstirii Văcăreşti care, dupa dezafectarea penitenciarului trebuia să se transforme în muzeu de artă medievală. Rezultatele acestui studiu, învăluit de interdisciplinaritate, aveau să fie publicate, un an mai târziu, cu binecuvântarea profesorului Marcus în „Bulletin Mathématique de la Société des Sciences Mathématiques” cu titlul „About the generative mechanism of the interception”.

Era pe înserat, vineri 4 martie 1977. Coboram pe Calea Victoriei spre Universitate unde trebuia să mă întâlnesc cu soţia mea care asista la vreo reuniune a Grupului Român de Semiotică (GROMS) creat cu câtiva ani în urmă după vizita la Bucureşti a profesorului Algirdas Julien GREIMAS.

Algirdas-Julien-GREIMAS-1.jpgSemioticianul Algirdas Julien GREIMAS (1917-1992) - desen E. CRIVAT 1987

La reuniunea de constituire a asociaţiei eram între Solomon Marcus de la matematică şi Paul Miclău de la filologie, eu tânar student de la arhitectură, desenând logoul în care integrasem o volută ionică, simbol matematic al unei seminficaţii estetice pline de poezie, o cursă construită de la un careu inscris.

*

În iarna anului 1974, înainte de Crăciun eram la Cazinoul din Sinaia, o clădire ridicată de arhitectul Petre Antonescu în anii 1912-13, la aceeaşi vreme în care Paul Smărăndescu, a carui biografie sunt pe cale să o scriu, construia vila sa de pe Furnica, o casă de farmec pe care încerc să o salvez de la ruină de câţiva ani. Eram deci la cazinou ca să ne jucăm dea semiotica la Colocviul de poetică şi stilistică, unde îmi acompaniam soţia care, în drum spre postul de pedagog la Zimnicea, vorbea de „Operatori duali în analiza Noului Roman Francez”, un crâmpei al tezei sale de licenţă la Facultatea de Filologie din Bucureşti: „Unités minimales dans le Nouveau Roman”, susţinută cu câteva luni în urmă, sub conducerea profesorului Paul Miclău şi la care avusese nota 10. Mai târziu, fetiţă vrednică, s-a înscris la „fără frcvenţă” la Facultatea de Matematică, ca să poată frecventa cursurile profesorului Solomon Marcus.

Domn’Profesor era atent la orice manifestare în spaţiul interdisciplinar şi canaliza energiile celor care ieşeau din fagăşul academic.

Florenţa, prietena mea din anii de ucenicie în atelierul clandestin al talentatului arhitect Aurel Sârbu, auzind de acţiunile mele semiotico-matematice, mi-a făcut cunostinţa cu vărul ei de la facultatea de peste drum... Aşa am început să lucram cu Mairan Gheorghe, pe vremea aceea student şi el la matematică şi să constituim un suport de studiu pe care l-am prezentat la „Seminarul de Lingvistică aplicată şi poetică cu implicaţii semiotice” de la Cluj în 1975, „Pregătirea unor unităţi minimale pentru o analiză logică şi matematică a romanului modern şi arhitecturii” şi apoi „Experimentul în semiotică” la „Simpozionul marxismul(!) şi teoriile contemporane în arte, literatură şi lingvistică”, Bucureşti, 1976.

*

Mergând încet şi tot discutând, am ajuns în faţă la Nestor, cofetăria de renume. Nu mai ştiu cum a venit vorba, dar povesteam despre modelele matematice pentru o prelucrare a datelor pe care aparatele de înregistrat cutremure ale profesorului meu de structuri, inginerul Alexandru Cişmigiu le plasase în locuri strategice pentru a nu scăpa o frâtură de seism. În faţa noastră se deschidea „hăul” dintre Palatul Regal (Muzeul de artă al R.S.R) şi Biblioteca Centrală Universitară; ne pregateam să traversăm; cred că am simţit suflul premergător al cutremurului, când pămantul a început să mişte ca un cearşaf  la scuturat. Imensa suprafaţă din faţa noastră se ondula în neştire. Timpul se dilata creând un prezent continuu care înghiţea istoria toată. Am traversat şi ne-am agăţat de gardul Palatului.

*

Douăzeci de ani mai târziu aveam să mă găsesc în acelaşi loc, să fac poze pentru concursul de arhitectură şi urbanism „Piata Revoluţiei” pe care, arhitectului Paul Smărăndescu, îl desenase şi el în preajma cutremurului din 1940. Voi povesti profesorului Marcus peripeţiile administrative cripto-comuniste ale unui proiect de concurs de o calitate semiotică fără egal, care au adus din culisele Ministerului Culturii o Menţiune Specială semnată de actorul ministru Ion Caramitru...

A-EX3.jpg A-EX2.jpg A-EX5.jpg A-EX4.jpg A-EX6.jpg A-EX1.jpg

*

Când totul s-a terminat, a început, de fapt...

S-au stins luminile, şi s-a făcut linişte. A urmat, la un interval fără contur zgomotul surd al sfârşitului, prăbuşiri punctate de ţipătul îndepărtat al supapelor de depresurizare... sirene ale apocalipsului. Eu am terminat lecţia despre seismologie gândindu-mă la profesorul Cişmigiu: „De acum îl avem înregistrat ... ştim tot”.

În zilele care au urmat şi care au precedat trasformarea epistemologică a demersului nostru semiotic independent, instituţional incorect, susţinut doar de personalitaţi ca Solomon Marcus sau Emanuel Vasiliu, ale cărui seminarii de logică propoziţională le frecventam atunci cu asiduitate, am ajuns la convingerea că aveam nevoie de o distanţă „fizică” faţă de un model social care interzicea orice manifestare non conformă cu un standard mediocru.

După ce am publicat „Texte et Architecture” în Cahiers de sémiotique n°1, sub direcţia profesorului Paul Miclău, am pregătit „Image et Architecture” pentru n°2, care nu ştiu dacă a mai apărut vreodată, ne-am refugiat în studiul monumentelor istorice, cât mai la munte.

Din cuibul meu secret din foişorul corpului vechi al Institutului de Arhitectură, sau de la demisol de la Catedra de Istoria Arhitecturii cu Grigore Ionescu, urmăream calvarul Bisericii Enei şi continuam să îmbogăţesc colecţia de cărţi "xeroxaté" scoase pentru câteva zile de la Bibiloteca Centrală de Stat unde aveam intrările mele încă de la liceu, când chiuleam cu amicul Dan Sinescu şi ne refugiam acolo până la sfârşitul programului, după ce ne lăsasem servietele pe cabina liftului de la bloc.

Începusem să traducem „Sémiotique et sciences sociales” a lui A.J. Greimas; îi scrisesem şi ne dăduse acordul pe o foaie de hârtie la care ţineam aşa de mult, că o învăţasem pe de rost, mai ales adresa la care aveam să ajungem un an mai târziu: 10 rue Monsieur le Prince, 75006 Paris.

Singura recunoaştere a activităţii noastre de „cercetare fundamentală”, aş zice chiar „elementară”, era cea a profesorului Solomon Marcus care nu suporta ca un material bine constituit în articol, publicabil, să rămână într-un sertar. Maşina de scris Remington 1937, scăpată de la confiscare cu riscul libertăţii, pe clavierul careia exersa cu excelenţă salvatoarea ei, secretara noastră atitrată Marcela, cu copii indigo în 15 exemplare, nu prididea să producă lucrările pe care le puneam la cale şi conspiraţiile din „Buletin A”, o fiţuică împrimată în 99 de exemplare (deodată), pe rotativa de la Arhitectură şi pe care o vindeam cu un leu în holul de la intrare, în ciuda „tovarăşilor fără nume” care supravegheau teancul care diminua şi cutia de alături care se umplea cu măruntiş. Marcela are vârsta lui Solomon.

Unele dintre aceste articole au rămăs de pomină, fiind publicate „tels quels” în volumul: FIRST INTARNATIONAL CONFERENCE ON AUTOMATIC PROCESSING OF ART HISTORY DATA AND DOCUMENTS, la Pisa, Scuola Normale Superiore, în septembrie 1978. N-am fost la Pisa. Pentru ca articolul să apară în Anale, am fost „acreditaţi” ca făcând parte din „Sezione per lo studio dei sistemi - Università di Bucarest, Romania. Găselniţa domnului profesor Marcus.

Ne-am întâlnit la Vălenii de Munte pentru un colocviu despre Aplicaţiile matematice în Istoria Artei cu o lucrare intitulată „Despre semnul formal în Architectură”.

Pregăteam Congresul Asociaţiei Internaţionale de Semiotică de la Viena, în Austria, unde am fi putut sa-l întâlnim pe Domn’Profesor, dar cum n-am putut pleca la timp, am mers până la Paris unde am reintegrat un parcurs academic sub aripa ocrotitoare a lui Algirdas Julien Greimas+ în compania lui Roland Barthes+, Bernard Pottier, Jean-Claude Coquet, Claude Lévi-Strauss+, René Thom+, Jean Petitot, Stéphane Lupasco+, Umberto Eco, Paul Ricoeur+, Paolo Fabri, Joseph Courtés, Madeleine Arnold, Alain Renier+, Lionel Scanteye+, Ionel Jianu+,...

După plecarea noastră, Domn’Profesor rămăsese în braţe cu un teanc de articole nepublicate, care îşi aşteptau rîndul la cenzură, traduse în engleză şi franceză...

Neobositul cercetător al interdisciplinariţătii avea un caz extrem de conştiinţă... cum să facă să publice o carte în care o bună jumatate din autori părăsiseră meleagurile patriei în condiţii care îi relega la rangul de duşmani ai socialismului multilateral dezvoltat?

Marian şi Doina Gheorghe lucraseră din greu la prezentarea articolelor, pentru a le re-traduce în limba lui Ion Luca Caragiale din cea a lui William Shakespeare...

Domn’Profesor a găsit soluţia, delicată şi deontologic fără nici o scuză (în afara unui eventual sprijin doctrinal pe maxima celebră: Les idées sont de libre parcours), dar singura matematic perfectă: să-i taie pe toţi autorii subliniaţi cu roşu, din titlurile articolelor, aşa cum era marcat în draftul cenzurii, dar să-i lase cu litere mici în note în josul paginilor şi în bibliografii, acolo unde nu era nimic marcat cu roşu. Astfel „Semiotica matematică a artelor vizuale” a văzut lumina tiparului la Editura ştiinţifică şi enciclopedică, în 1982.

Pe exemplarul unic pe care Marian a avut îndrăzneala să-l pună la poştă pentru Paris, a scris pe riscul lui dedicaţia urmatoare: „Din partea unor colaboratori mai vechi, pentru „ardenţii” de azi. La noi colaborări (dar, cu numele tuturor pe copertă!) Bonne chance! D.&M. 30.05.83

Făcusem şi eu la fel, atunci când „corectorul fără nume” de la Decanatul Institutului de Arhitectură mi-a cerut să scot anumite articole din „Buletin A”... le-am scos şi am lăsat locul ALB... a fost numărul care s-a vândut cel mai bine, iar eu am obţinut dreptul de a mă confrunta direct cu inteligenţia comunistă. Dupa câteva sedinţe epice de „tribunal popular” am scăpat ca prin urechile acului să nu fiu dat afară din şcoală, dar am fost condamnat pe viaţă să nu fiu primit niciodată în „gloriosul Partid Comunist”.

Domn’Profesor nu cunoştea cazierul meu de „publicist” la prezentarea cărţii pentru avizare. Când ne-am întâlnit la Paris mi-a spus cât de surpris a fost că tovarăşii cunoşteau numele meu: „Nu ştiam că eraţi aşa de cunoscut!”.

Jean-Claude-COQUET.jpg Jean-Claude COQUET, desen E. CRIVAT 1992 CHATEAU-CERISY-LA-SALLE-563.JPG Château de Cerisy-la-Salle

Un an mai târziu, Jean-Claude Coquet organizatorul decadei de la Centre Culturel International de Cérisy-la-Salle: Sémiotique en jeu à partir et autour de l’oeuvre d’Algirdas Julien Greimas” mi-a cerut să invit conferenţiari din România...Bine înţeles în scurta mea listă era şi Solomon Marcus. În august ne-am întâlnit în acest cunoscut loc de schimburi libere de inteligenţă din nordul Franţei, am discutat „idei”; Solomon Marcus a vorbit despre Sursele paradoxale ale semioticii (Les sources paradoxales de la sémiotique), iar noi mergeam pe urmele lui René Thom într-un exerciţiu de teoria catastrofelor în „careul semiotic al lui Greimas”, comentarii ale unui seminar cu Jean Petitot la nr. 10, rue Monsieur le Prince, nu departe de locul unde a fost accidentat mortal Roland Barthes.

Scosesem o carte în colecţia „Penser l’espace”, sub direcţia lui Alain Renier şi Algirdas Julian Greimas: „Espace: Construction et Signification” pe care i-am oferit-o domnului profesor. Prudent, şi-a scris numele pe copertă şi mi-a cerut să i-o trimit prin poştă... avea un bagaj cam greu...

L-am invitat, în 1988, pe Solomon Marcus în fieful meu de la Ecole Spéciale d’Architecture, la Montparnasse, unde creasem un Master (care nu se numea aşa atunci) cu un titlu-concept „revoluţionar”: „Maquettes Virtuelles” (concepţie asistată de ordinator şi semiotică pentru arhitecţi). Studenţii şi colegii mei au apreciat "le charisme du professeur roumain".

După desfinţarea frontierei intelectuale, am scris un articol intitulat: „Du point de vue à l’horizon. Considérations sémiotiques sur l’utilisation publicitaire de l’architecture des établissements consulaires à Paris”. Îmi amintesc de întâlnirea de câteva zile la Kassel, în Germania, la colocviul internaţional „Aesthetics and the Media, Architecture as a Medium”, unde mi-am perezentat lucrarea şi unde am comentat cu Solomon Marcus, mergând pe înserat pe uliţa cu vitrine luminate, sensul cutremurului social... cât costă o cămasă aici şi acolo... şi de ce?

La fiecare călătorie în România, aveam noutăţi de la Domn’Profesor. Mă invita când la Casa Oamenilor de Şiinţă, când la Casa Universitarilor şi îi facea o plăcere deosebită să mai afle viziunea mea occidentală a transformărilor aleatorii ale societăţii româneşti şi mai ales să vadă ce feluri de mâncare o să aleg... Banuiesc că o să publice în curând un studiu despre memoria culinară a celor care se întorc pe malul Dâmboviţei după o lungă absenţă, pe malul Senei sau a altor fluvii de departe.

Bucarest, 13 mars 2009
 Avec l'Académicien Solomon Marcus (Casa Universitarilor)

Anul trecut ne-am văzut în primavară, doua zile după aniversarea lui, la Casa Universitarilor; aveam nevoie de o mână de ajutor pentru a salva o casă la Sinaia, vila arhitectului Paul Smărăndescu... numai domnul Academician Solomon Marcus putea să-mi deschidă uşa care trebuia... şi mi-a deschis-o.

Nu ştiu alţii cum sunt (na, că am dat şi în Ion Creangă), dar în 35 de ani de relaţii matematic semnificativ exacte, în ciuda vremurilor mizerabile pe care le-am traversat, găsesc că totul merge bine.

Paris, 18 februarie 2010

Dr. Emmanuel CRIVAT

ImmoD (Immagination modèle Durable), Paris

Ecole Spéciale des Travaux Publics du Bâtiment et de l’Industrie (ESTP), Paris

Repost 0
Published by Emmanuel CRIVAT - dans BIOGRAFIE - AMINTIRI
commenter cet article
30 décembre 2008 2 30 /12 /décembre /2008 00:00

Paul l-a luat sub aripa lui ocrotitoare pe Theonic în 1927; Theonic avea 20 de ani şi a luat drumul Şcolii de Arhitectură din Bucureşti.

 

În acest an 1927, an în care a murit Regele Ferdinand, Theonic şi-a pierdut tatăl, Ing. Theodor SAVULESCU. Rămăsese numai cu mama lui, Sofia Constanţa Viginia, sora lui Paul SMARANDESCU.

 

Aceste fapte, le ştiu, în parte, de la Prof. Ing. Mircea MIHAILESCU de la Universitatea Tehnică din Cluj, cu care am stat de vorbă în trenul Sinaia – Bucureşti, în 1997, după un congres despre locuinte organizat la Sinaia de o asociaţie internaţională.

 

În anii ’50, dupa naţionalizare, Mircea Mihǎilescu a locuit în apartamentul lui Dimitri GHIULAMILA la ultimul etaj al blocului construit de Paul SMARANDESCU pentru el, pe Bulevardul Magheru nr.37 la Bucureşti. Îi cunoştea pe Dimitri, pe Sanda şi pe Theonic...

Dimitri a plecat la Paris, dar cu Thonic, care a rǎmas în România, avea sa colaboreze ani de zile la proiecte inovante pentru contrucţia mai multor Gǎri (proiecte cu pânze subţiri din beton armat). Theonic era arhitect la Cǎile Ferate Române...

 


Thonic SAVULESCU proiectase Palatul Ministerului Transporturilor împreunǎ cu Duiliu Marcu, St. Cǎlugǎreanu şi P. Em. Miclescu, la care a început sǎ lucreze în 1937, în acelasi timp în care Paul Smǎrǎndescu lucra la Ministerul de Interne.

 


La Şcoala de Arhitectura se întâlneau cu toţii înainte de rǎzboi, la Sinaia veneau sǎ se resurseze şi sǎ se consulte cu Paul la umbra Bucegilor... se mai întâlneau şi la Uieşti, la conacul lui Paul şi la Balcic, la Vila Sanda, pe care Paul o construise pentru fata lui, şi ea arhitectǎ...

În 1946, la cǎsǎtoria lui Dimitri cu Sanda, Theonic era martor ... dar aceasta este o altǎ poveste pe care o veţi gǎsi mai târziu în biografia lui Paul SMARANDESCU şi a arhitecţilor care l-au înconjurat.

Emmanuel CRIVAT






Repost 0
20 novembre 2008 4 20 /11 /novembre /2008 16:55

 1 MAI  1942

ARHITECT PAUL SMARANDESCU (Architecte D.P.L.G.)

SCURT PARCURS AUTOBIOGRAFIC (REPERE)

 

Sunt nascut la 26 iunie 1881 - stil vechi - în Bucureşti.

Parinţii mei au locuit în Bucureşti, Str. Mântuleasa 38, azi (în 1942) Str. Pictor Lukian 17.

În această casă am trait anii copilariei şi ai tinereţii.

Am facut clasele primare la şcoala Mântuleasa, şi pe cele secundare la liceul Matei Basarab.

În iunie 1899 am terminat cele şapte clase de liceu; dupa legea de atunci eram bacalaureat.

În septembrie1899 am trecut examenul de admitere la şcoala de Arhitectură din Bucureşti şi am reuşit primul dintre 13 candidaţi.

La 1 iulie 1900 am intrat voluntar în armată şi la 1 ianuarie 1901 am reuşit la examenul de sublocotenent de rezervă, arma infanteriei .

La 2 mai 1902, stil nou, am părăsit şcoala de Arhitectură din Bucureşti şi am plecat la Paris .

La 1 mai 1903, în urma concursului dat, am fost admis în şcoala de Belle-arte din Paris, secţia  de Arhitectura.

ARCH Paul SMARANDESCO

La 6 iunie 1906, luasem toate valorile şcolare.

ARCH Paul SMARANDESCO 1907

La 22 noembrie 1906 eram Arhitect diplomat de guvernul Francez (D.P.L.G.).

ARCH Paul SMARANDESCO dplg2

Venind în Bucureşti, am lucrat în biroul arhitectului D.Maimarolu şi aveam mici lucrări particulare.

ARCH Demetru MAIRMEROL

La 1 iunie 1909 am fost numit de Ministrul Spiru Haret, Arhitect-şef al Ministerului Instrucţiei publice şi al Cultelor. Pe langa funcţia de la Minister aveam şi lucrări de arhitectură personale.

La 11/24 Decembrie 1912 am fost numit Arhitect şef al Ministerului de Interne.

În iunie şi iulie 1913 am facut campania în Bulgaria, ca sublocotenent de infanterie.

În 1916-1918 am facut marele razboi ca locotenent şi căpitan de geniu.

În noiembrie 1920 am  fost numit Profesor la şcoala de Arhitectura, catedra de Istoria Arhitecturii.

În nov. 1927 am fost transferat ca Profesor, şef de atelier, la şcoala de Arhitectură.

De la 1 Decembrie 1938 pana la 7 Octombrie 1940 am fost Decan al Facultaţii de Arhitectură.

La 1 august 1939 am demisionat din funcţia de Arhitect-şef al Ministerului de Interne.

Am facut mai multe călătorii de studii în străinătate, astfel:

în 1901 am vizitat Grecia

în 1904: Elveţia

în 1907: Italia

în 1911: Franţa, Anglia, Belgia şi Germania

în 1914: Germania, Olanda, Belgia, Franţa

în 1925 am vazut Expoziţia internaţională de Arte Decorative de la Paris, am vizitat Franţa şi Italia

în 1927 am fost în Egipt

în 1928 am fost în Italia, Spania şi Franţa

în 1931 am vizitat Expozitia coloniala de la Paris, Bretania, castelele de pe râul Loire şi Elveţia,

în 1936 coasta Dalmaţiei şi Belgradul

în 1936 Germania, Suedia, Finlanda, Danemarca, Norvegia, Cehoslovacia

în 1937 am vizitat Expoziţia internaţionala de la Paris şi nordul Italiei.

__________________

Paul SMARANDESCU (1881-1945) Arhitect diplomat de guvernul francez

Profesor la Facultatea de Arhitectura
LUCRARI DE ARHITECTURA (1907-1942)
Tipografia ziarului «Universul», Bucuresti, strada Brezoianu 23-25, 1942

___________________________________________________

Repost 0
Published by Emmanuel CRIVAT - dans BIOGRAFIE - AMINTIRI
commenter cet article
22 octobre 2008 3 22 /10 /octobre /2008 18:49


În vara lui 1991, în luna august, eram la cimitirul Bellu pentru a duce pe ultimul drum unul dintre cei mai dragi membri ai familiei mele... mormântul era alàturi de cel al lui Paul Smàràndescu... de atunci, în fiecare an când trec pe la Bellu, ma înclin si în fata mormantului acestui mare arhitect, bunicul bunului meu prieten, arhitectul Alexandre Ghiulamila; fotografia de mai sus am scos-o dintr-un film pe care l-am facut pentru el.... un film pe care l-am continuat de atunci în fiecare an si care trece de la Bucuresti la Sinaia, cu un popas la Vila Vânàtori... nu stiam eu pe atunci ca o sa scriu biografia Arhitectului Paul Smàràndescu.
Acum và las sà admirati cumintenia acestui desen care se culcà în somnul cel de veci...


Bucuresti, Cimitirul Bellu, Cavoul Familiei Paul Smàràndescu, Arhitect Paul Smàràndescu 1929, turnat în bronz de V. V. Ràscanu








_______________________________________________________

Repost 0
Published by Vânàtori - dans BIOGRAFIE - AMINTIRI
commenter cet article
10 octobre 2008 5 10 /10 /octobre /2008 10:30

Arhitectul George GHIULAMILA, arhitectul Dimitri GHIULAMILA (1911-1991) cu Alexandre (viitor arhitect) în brate si arhitectul Paul SMARANDESCU (1881-1945) la Uiesti, la inceputul verii lui 1944...

Destiunul de arhitect al micului Alexandre a fost hotarât aici, au fost toti de acord, bunicul George GHIULAMILA, bunicul Paul SMARANDESCU, tatal Dimitri GHIULAMILA, chiar si unchiul Theonicu SAVULESCU (1907-1976), arhitect si el, fiul Inginerului Theodor SAVULESCU (1878-1927), director la Uzinele Comunale Bucuresti, cu care Paul construise câteva imobile la Sinaia si la Bucuresti... Sanda (mama) si Elisabeta (bunica) nu puteau decât sà aplaude...

Erau reuniti toti în julul lui Paul pentru aniversarea lui, pe 27 iunie avea 64 de ani... dar centrul atentiei era Alexandre, care avea sà facà doi ani în august... la sfarsitul razboiului...

Paul era obosit, coborâse de la Vila Vânàtori de la Sinaia, la Uiesti... era ultima sa aniversare în familie...
Repost 0
Published by Vânàtori - dans BIOGRAFIE - AMINTIRI
commenter cet article

CENTENARUL PAUL SMARANDESCU

Începând cu anul acesta si pânà în 2045, vom sarbatori Centenarul unui imobil construit de Paul Smàràndescu în fiecare an,
ba chiar doua sau trei imobile centenare pe an.
Centenarul Vilei Vânàtori este în 2015, mai ràmâne 1 an ca sà îi dàm infàtisarea pe care ne-a lasat-o arhitectul ei.